Un fost corporatist și o asociație fac școala online accesibilă pentru elevii din Rudeni, Chitila. Primele tablete au ajuns la copii: “De ce plângeţi, domnu’ învăţător?”

Cristian Petrescu predă la clasa a IV-a, la Şcoala Primară din Rudeni, Chitila, unde doar 6 din cei 20 de elevi puteau să se conecteze la orele online. Învățătorul a fost cel care a rezolvat problema, după ce a completat formularul pus la dispoziție pe site-ul Asociației Narada, unde a scris de câte tablete are nevoie. Programul se numeşte “Reacţie pentru educaţie” și caută să facă educația online accesibilă pentru toți elevii din România.

“Ce am făcut noi este foarte simplu”, explică Andra Munteanu, preşedinta ONG-ului. “Am pus la dispoziţia profesorilor şi învăţătorilor din toată ţara o platformă prin intermediul căreia cererile lor să ajungă la donatori”.

loading...

Voluntarii Narada au pregătit tabletele, înainte de a le duce copiilor din Rudeni

Cine doreşte să contribuie poate consulta lista de cereri şi să aleagă o şcoală. Până în prezent, au fost depuse peste o mie de solicitări de ajutor, din toată ţara.

Un corporatist reinventat

Pentru copiii din Rudeni, Cristian Petrescu a pus la bătaie şi lista lui de contacte din LinkedIn. Nu e un învăţător ca oricare, a venit la catedră printr-un alt ONG, Teach for Romania. Ca formaţie, e inginer şi a lucrat peste 15 ani în corporaţii. “Aveam nevoie de o reinventare şi m-am gândit că e util să fac ceva în învăţământ”.

Cristian Petrescu îşi doreşte ca elevii săi să ajungă unde visează

Prin platforma Narada, Cristian Petrescu a strâns cele 14 tablete noi pentru elevii săi. A primit şi tablete folosite, de la o companie care a decis să-şi primenească tehnologia. Toate au fost donate ca material didactic, către şcoală, să poată fi folosite şi de alţi copii.

loading...

Chirpici şi online

Rudeni e un sat cu aproximativ 1.400 de locuitori, situat lângă groapa de gunoi. Pe gardul de sârmă care împrejmuieşte deşeurile, vântul agaţă zdrenţe de plastic. “Eu le spun confetti de Rudeni”, povesteşte Cristian Petrescu, grăbind pasul pe uliţele neasfaltate din vecinătatea gropii.

Pentru multe familii din Rudeni, o tabletă presupune o cheltuială pe care nu şi-o permit

Andreea e prima dintre elevi care primeşte cadoul. Când îi întinde cutia cu tableta, învăţătorul începe să-i explice, dar vocea i se gâtuie. “Da’ de ce vă vine să plângeţi, domnu învăţător?”, întreabă fetiţa, făcând pe viteaza.

Când desface pachetul, Andreea chiţăie ca un şoricel. Ăsta e sunetul bucuriei pure şi nu altul.

loading...

Următoarea pe listă e Ana, “cea mai bună din clasă”, o prezintă dascălul. Ana locuieşte cu surorile și cu bunica ei într-o casă de chirpici, chiar la marginea satului. Aici stau și mătușile ei, care învață și ele la gimnaziu. “Suntem zece în total, în două camere”, explică una dintre fetiţe. După fostul corporatist Petrescu se ţine un alai de căţei cu boturile ridicate, să amuşine ce-a adus.

Ana e firavă, timidă, cu trăsături fine, de regină a aritmeticii, în ciuda cerceilor de tablă şi a perlelor de lemn care-i împodobesc şlapii. Ea ar vrea să devină “doamnă de matematică”. Domnu învăţător nu mai plânge, o încurajează, mai scapă doar câte-un “măi, măi…”, când se uită prin curte.  

Ana îşi doreşte să devină profesoară de matematică

Bunica Anei lucrează la sortat gunoaie şi e mulţumită de salariu, 2.500 de lei, plus bonuri de masă. Se simte norocoasă că a rămas la muncă, “din 90 de oameni ne mai cheamă doar pe 20, ăştia care stăm pe aici”. Casa nu e a lor, stau cu chirie, nu mare, “un milion, două dau, când am, un prieten de familie ne lasă să stăm aici”.

Narada, în marş

Pentru fiecare elev, dascălul are o carte de vizită. “Ea e Geanina, dansatoarea”, “Ea e Daiana, desenatoarea clasei”. Ca dovadă, curcubeul pe A4 lipit de geamul verandei. Fiecare copil are un talent şi o poveste. Cristian Petrescu le ştie pe toate pe de rost. I-a învăţat pe copii ce înseamnă numele lor, Andreea înseamnă “luptătoare”, Maria, “iubire”.

loading...

Daiana este eleva cu mult talent la desen

Pe drum, de la o poartă la alta, îl sună câte-un elev nerăbdător, să întrebe când ajunge domnu şi la el. “Vin, vin, că am promis”.

Cei de la Narada au fost şi ei copii, au avut visuri pe care și le-au împlinit și acum pozează boboci de raţă prin sate, ajutând alţi copii să viseze nestingheriţi de lipsuri. L-au ajutat şi pe Niculae, băiatul din satul constănţean Lipniţa, despre care aţi putut citi în Libertatea.

Maria a primit şi ea o tabletă nouă de pe care să participe la lecţii

“Cu cât sunt mai defavorizaţi, cu atât elevii au o dorinţă mai mare de a învăţa”, a observat Cristian Petrescu. Dorinţa acestor copii nedreptăţiţi modelează voinţa adulţilor cu puteri de decizie, aşa cum polii magnetici ai Pământului modelează curenţii oceanici.

Ministerul Educaţiei şi Cora România s-au alăturat proiectului Narada, care continuă să primească cereri. E nevoie şi de voluntari, în toate judeţele, şi, neapărat, de căutători statornici de diamante prin praful real şi virtual din curtea şcolilor noastre.  

Dacă doriţi să contribuiţi la campania pentru dotarea elevilor şi profesorilor cu mijloace necesare învăţării la distanţă, puteţi accesa site-ul organizaţiei www.narada.ro sau pagina de Facebook a Narada.

loading...

Sursa: Libertatea

,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *