Press "Enter" to skip to content

Ce pedepse sufereau corupții conform primului Cod Penal din România, din 1864. Cei din prezent să zică „Săru’ mâna!”

Primul Cod Penal al României era horror pentru politicienii corupți, dar nu numai pentru ei! Toate persoanele dovedite de procurori că ar fi comis acte de corupție ar fi avut de suferit mult mai mult decât prevede Codul Penal aflat în „exercițiul funcțiunii” în zilele noastre. Când a apărut primul Cod penal în România? Cine l-a elaborat? Ce pedepse prevedea?

Primul Cod Penal din România datează de un secol și jumătate și precede chiar legiferarea numelui de… România pentru teritoriile unite la 24 ianuarie 1859: Ţara Românească (Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea) şi Moldova (partea centrală, cu ținuturile de la nordul gurilor Dunării, dar fără Bucovina şi fără cea mai mare parte din Basarabia). Rezultatul Micii Uniri din 1859 s-a numit Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (Valahia) și mulți ani a fost numit și cunoscut în Europa drept Valahia. Constituţia elaborată de Adunarea Constituantă și promulgată de domnitorul Carol I la 1 iulie 1866 (prima constituție, de fapt, a noii țări) a consacrat numele de România.

Primul Cod Penal din România a fost promulgat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864 și era cel mai modern din Europa Centrală și de Est
Primul Cod Penal din România a fost promulgat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864
loading...

Codul Penal de care vorbim, primul Cod Penal din istoria modernă a țării noastre, fusese deja adoptat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859 – 11 februarie 1866), mai exact „a fost promulgat și publicat la 30 Octomvrie 1864 și pus în aplicare la 1 Maiu 1865”, așa cum se specifica în preambulul său.

Codul Penal Cuza: „Despre mituirea funcționarilor publici”

În capitolul „Despre mituirea funcționarilor publici” (secțiunea IV), articolul 144 prevedea că „Orice funcționar de ramul administrativ sau judecătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administrațiuni publice care va fi primit sau va fi pretins daruri sau presenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri spre a face sau a nu face un act privitor la funcțiunea sa, fie și drept, dar pentru care n’ar fi determinat prim lege vreo plată, se va pedepsi cu maximum închisoarei și cu o amendă îndoită a valorii lucrurilor primite sau făgăduite… () …iar banii sau darurile se vor lua pe seama spitalelor sau caselor de binefacere ale localităților unde s’a comis mituirea. Ei nu vor mai putea ocupa funcție publică și vor pierde dreptul la pensiune”.

Primul Cod penal din România prevedea pedepse foarte aspre pentru judecătorii corupți, mergând până la închisoare pe viață. Și funcționarii publici erau atent urmăriți și pedepsiți fără milă dacă cedau corupției
Primul Cod penal din România prevedea pedepse foarte aspre pentru judecătorii corupți, mergând până la închisoare pe viață

Codul Penal Cuza condamna judecătorii corupți la închisoare pe viață!

Judecătorii erau o categorie de „funcționari publici” pentru care Codul Cuza prevedea cele mai dure pedepse. În capitolul amintit mai sus, „Despre mituirea funcționarilor publici”, în categoria „Crime și delicte comise de funcționari publici în exercițiul funcțiunii lor”, articolul 169 se referă la magistrații corupți: „Dacă mituirea s-a urmat asupra unui judecător sau jurat pronunțând în materii criminale în favoarea sau în contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul închisoarei și pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața; el va pierde și dreptul la pensiune. Dacă mituirea s’a urmat asupra unui jurat pronunțând în materii de expropriațiune, pedeapsa va fi închisoarea dela un an până la doi ani, pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața și a dreptului de pensiune”.

Codul Penal Cuza incrimina dur și traficul de influență

Atât de actuala infracţiune de trafic de influenţă era taxată „amarnic” în Codul Penal Cuza din 1864, indiferent dacă era săvârșit de un particular, un om din politică sau de un funcționar public: „Oricare particular, om din politică sau funcționar public care, în numele său sau în numele vreunui alt particular, om din plitică sau funcționar public, administrativ sau judecătoresc, cu știrea sau fără de știrea acestuia, într’un chip direct sau indirect, va cere, va lua sau va face să i se promită daruri sau alte foloase nelegitime, pre a interveni, spre a se face sau a nu se face vre-un act din cele privitoare la atribuțiunile acelui funcționar, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doi ani și cu amendă în valoare îndoită a lucrurilor luate sau promise, fără ca această amendă să fie mai mică decât 200 de lei. Lucrurile primite, sau valoarea lor, se vor lua în folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localitatei unde s’a comis faptul. Iar dacă mijlocitorul va fi funcționar, va pierde dreptul de a mai ocupa funcțiuni și nu va putea primi pensiune”.

loading...

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *